O, Duh Preasfânt al Nemuririi, Izvor al vieţii viitoare,
Inundă-ne fiinţa-ntreagă cu Dragostea-Ţi nepieritoare!
Aducător de Bucurie, pune pe noi a Ta pecete,
Să tot urcăm din slavă-n slavă, către Sion în cete, cete!

Şi Pacea Ta care întrece înţelepciunea cea mai bună,
S-aducă liniştea deplină, pe marea vieţii în furtună!
Iar Îndelunga Ta Răbdare – parfum împrăştiat pe vatră –
Să ungă mieii care umblă prin văi pe unde lupii latră!

Da, Bunătatea să ne fie o haină scumpă, haină dalbă,
Ca vălul moale de mireasă, ca cea mai delicată salbă!
Să nu răspundem la sudalmă, la ură şi ameninţare,
Decât cu dragoste şi gata pentru o dulce-mbraţişare!

O, dă-ne, Duhule de Viaţă, îndem la Facerea de Bine,
Ca hainele ţesute-n Iope, de Dorca, pentru orişicine,
Ca milosteniile duse din Cezareea lângă mare,
De la cucernicul Corneliu, până la Tronul de-ndurare!

Credincioşia lângă Domnul: cu orice preţ, în orice luptă...
Blândeţea sub povoara crucii: în trupul frânt, cu haina ruptă...
Şi Înfrânarea poftei rele, în cortu-acesta de ispite...
Să fie roadele de slavă ale Bisericii iubite!